Majoritatea oamenilor cred că a fi asertiv în negociere este suficient. Dar dacă îți spun că există un element esențial pe care mulți îl ignoră și care poate face diferența dintre un „NU” și un acord de succes?
Putem fi de acord cu toții că nu ne controlăm majoritatea gândurilor. Vin și pleacă după bunul plac. În fiecare zi, mintea noastră procesează un volum imens de informații, iar pentru a face acest lucru eficient, creierul recurge la anumite „scurtături mentale” numite bias-uri cognitive.
Comunicăm pentru a transmite un mesaj clar și intenționat interlocutorului, în speranța unei reacții emoționale, a unui răspuns verbal sau a unui comportament concret? Sau, pentru unii dintre noi comunicarea devine doar un proces de eliberare a tensiunii interne într-un spațiu real sau virtual?